A trecut timp peste noi iubitul meu, in graba
Ne-am ratacit prin univers si prin cuvinte
Am daruit tot ce aveam intr-o secunda
Azi nici eternitatea nu mai minte.
Ne-am mistuit iubindu-ne ca focul parjolind
Si ne-am intrepatruns cu zgomot in toate-acele lumi
Ne-am trezit dimineata si ne-am privit iubind
Am incalcat si reguli, certitudini ,culmi...
Dar a venit si dimineata ce-a distrus fara regrete
Si rochia de mireasa si visul fara pete...
Si a lasat doar gol,un gol ce a durut
Si-n mine si in tine si in cel nenascut.
Am inventat scuze pentru lacrima mea,
Ai rascolit motive pentru plecarea ta.
Dar cine poate oare vorbi pentru copilul fara voce
Cine legi noi de-acum pentru el sa se abroge?
S-au dus mireasa si iubirea si verighetele
Au mai ramas in urma clare si reci regretele
A pierit si lucrul absolut ce-l concepusem
S-a stins la primul vant,cu tot ce mai pierdusem.
Poate-i mai bine asa...imi spun eu cateodata
Sa nu traiasca vesnic iubirea defaimata
Sa nu stie minciuna din care s-a nascut...
Alegerea a fost a Lui iar El nu ne-a mai vrut.
Din egoism poate vreodata voi plange ca atunci
Dar ce rost isi au vinovatii sau vina s-o arunci?
Cand sufletul este cel gol si nimeni nu-l inlocuieste...
Si cel ce ieri a iubit cu adevarat si astazi mai iubeste...
IN MEMORIAM
