"Ai grija de aripi...", mi-ai soptit si-am promis
Inainte sa te observ pe sub pleoape atunci cand ochiul am inchis
Iar cioburi din penele tale au taiat carnea si-au patruns
In pupila condamnata sa nu uite vreodata.
Alinta-ma ingere, in agonie bat aripi si imprastie sfintirea
De sticla colorata ce ora mi-a oprit,
Odata cu clepsidra ce-a spart in noi simtirea
Ce-a spart in noi si cioburile,la randu-i, inc-odat'.
Iar visul....visul s-a oprit si timpul a-ncetat sa piara
Sub urma rece si senina a apusului de vara
Iar mila ce ne-ndura totusi sa mai privim un rasarit
S-a sters odata cu zenitul si lumina solara.
N-as fi promis de-as fi stiut pe-atunci ca asta-i despartirea.
Poate de tu nu ma stiai...poate de nu credeai in mine
As fi fost mai bine...poate
Sau poate nu...sau poate da....
Dar unde-i astazi umbra ta?
Si aripile...
Si iubirea....
Unde e oare-mbratisarea?
Si amintirea...
Unde e?
Unde e sticla colorata sa ma mai taie inc-odata
Si sa nu simt....
Caci eu...nu simt...
NU simt nimic.
Doar cand vantul-mi bate-obrazul si taie mici fire de piele
De la-nceput inspre sfarsit, tind sa ma pierd in emisfere
Si sa sufar...sa lacrimez putin...
Ca din toate astea...
Ramane doar venin.
Venin imprastiat in strigat, venin ce vreau sa il ofer
Si altora, ce nu ma vad cand otravita, cad si pier...
Si atunci sufar...doar un pic, de propria-mi lasitate.
Caci te-as ierta,ingerul meu, de toate....
