Peste tine a-nceput să se-nsereze
Cade-o lumină-mprăștiată, doar pe buze.
Pe rânjetul obișnuit să se amuze
De restul lunii ce n-a știut să lumineze.
Pe trupul tău crește de-acum un soi de iarbă
Secătuită, secerată de un ger
al vorbelor ce am uitat să cer,
Se lasă țintuită de zăpadă.
Pe ochii tăi s-a așternut cenușă.
Din ochii meu ce-au plâns doar renunțare,
Privind la trupul tău care dispare
Înainte de a trece de ușă.
Și ninge peste tine cu lumina
Pe care am aprins-o câteodată
Din naivitate și frică de zloată
Să te topești, iar eu să îmi port vina.
În mâna ta s-au așternut fulgi, derizoriu.
Cu dansul lor au mângâiat pielea expusă
Te sărut o dat-acum, cât sunt dispusă,
Te-ngrop aici, cu mine drept unic accesoriu.
...................
Și te păstrez frumos, cum poate nu
Te-oi fi știut vreodată nici chiar tu
Iar din toate ce până azi nu mi-ai îngăduit
Permite-mi doar să n-aflu vreun sfârșit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu