Sirena Lui

Dezbracă-mă de sentimente şi de carne...Adoră-mă adînc, pîna nici clipa să nu mă mai cunoască
Şi crede-mă că-s cea de ieri pe care-ai condamnat-o la clipa albastră de frumuseţe.
Penetrează-mi sufletul cu cea mai săţioasă dorinţă...Te voi contempla bolnav, cu ochii mei de sticlă,
Şi te voi implora cu toate elementele oculte să mă iubeşti încet,timid, şi-apoi cumplit, cu sete...
Anunţă-mi emoţia într-un cuvînt comod de iubire şi cuibăreşte-te în braţele mele
Aruncă peste mine-n somn picături de Eu, picături de Tu şi-aprinde două stele
Înalţă-te pînă la cer şi-ntoarce-te-n pămînt, la mine
Presară aer peste coaste şi-n apă jăratec stinge... fi-mi Tu fereastră şi zăbrele...
Sferele din mine cîntă un vechi ritm neînţeles, împraştiat de furtuni şi sirene
Iar pielea ce se naşte pe chipul meu ascunde urmele lăsate de vechile romanţe
Am fost eu însămi o sirenă cîndva şi-am proclamat cuvinte bietelor vase pasagere
Acum e rîndul meu să fiu doar barcă...ş-alţii vor fi călăi.
Cît de perfidă este clipa în care-aş dori să rămîi...sau poate-i numai vina mea ca nu-s sirenă
Nu pot cînta să te vrăjesc, nici măcar nu-mi doresc să te am cu-adevărat,iluzia mea eternă...
Colinda din-năuntrul meu vrea doar să te alături la " Ia-ţi mireasă ziua bună" sau la un marş funebru
Atît ador, să te ascult...Nu te las să mă atingi, dar lasă-mă să te contemplu...