Nu mai știm să ne-alintăm copiii.
Le cumpărăm atenția compulsiv
Și ne îndatorăm fără motiv.
În loc de a privi, închidem ochii.
Ne-am născut obosiți în mijlocul de secol
Care ne condamnă la a trăi pe fugă,
Iar în sufletul nostru, ca-ntr-o centrifugă
Ne învârtim bolnavi, dându-ne ocol.
Nu mai simțim în clocot nimic folositor,
Iar în loc de copii naștem epave.
Din lucruri mici facem probleme grave,
Iar nebunia ne-o strigăm în cor.
De tratamente tot creștem adictivi,
Cu preț însăși umanitatea noastră.
Prevăzători, luăm decizia mai proastă
Și-n loc de proști, ne proclamăm naivi.
Ne cumpărăm locul în societate
Cu umilințe și strategii demente.
La carnavalul ce interzice sentimente
Vindem măști, constant, drept realitate.
Nu suntem liberi. Avem prejudecăți.
Și chiar speranța ne e disimulată.
Trăim cu groază de-o moarte greșit interpretată
Dar ne mulțumește s-o trăim pe bucăți.
