Inger si Demon

L-am sarutat.....si am stiut....Cutia Pandorei se deschisese larg in fata mea,iar toate pacatele lumii zburau izbindu-se de obrajii mei,intr-un dans haotic
ce ma cuprindea ca intr-un misterios joc de iele.Ma simteam ciudat de bine...ma simteam in lumea mea...Oare aceea era cu adevarat lumea mea?Si-am inteles....cel
ce-l crezusem inger nu fusese inger decat pentru mine....iar eu aveam sa-mi intalnesc menirea mai repede decat credeam.Aveam sa fiu mama tuturor pacatelor...mama
copiilor sai,regina Lui pentru totdeauna.Fara pacturi,si fara sa ma vand....aveam sa stapanesc eternitatea altfel decat as fi crezut.Printul meu era frumos....cu degete lungi
de pianist,cu pielea alba,cu ochii mari,cu zambet de noapte...nu i-a fost greu sa patrunda si sa stapaneasca sufletul meu.Si nu a fost nevoie de farmece...fiindca El fusese
de fapt tot timpul acolo,inchis undeva,pastrat in iluzii.Acum venise vremea sa devina uman...palpabil.Asta fara ca unul dintre noi sa devina slab.Fiindca puterea lui asupra
lumii nu putea fi anulata decat de a mea.S-au nascut doua cai:o lupta crunta intre doua energii...intre doua entitati prinse intre aceleasi doua lumi...aveam sa ne anulam o
eternitate...SAU...
impreuna,sub aceasi palma sa guvernam cele doua lumi unindu-ne spiritele.Intelesesem in sfarsit de unde vin....si de ce.Inima a ales in locul meu a doua cale.Eram si
suntem impreuna.Vom fi pana cand ceva mai puternic decat noi ne va inlatura.Insa nu s-a nascut inca nici inger,nici demon care sa poata face asta.Trebuia sa ucid...
trebuia sa nu simt...trebuia sa fiu Regina celor ce fusesera condamnati de propriile pacate.Insa nu....asta nu...si totul pentru ca am iubit.Iubind un muritor am aflat un alt rost
decat cel ce-ar fi trebuit sa-mi fie.Am invatat sa iubesc pe cineva mai mult decat pe mine....am invatat sa plang...iar ingerii si demonii ce sunt incapabili de lacrimi m-au
renegat.Am invatat sa sufar....eu...cea ce nu trebuia sa cunoasca sentimente.Am invatat sa rad....iar zgomotul cristalin a deranjat cele doua lumi inchise in propriile
neputinte.Am invatat sa lupt pentru binele celuilalt...uitandu-ma pe mine...si automat mi-am uitat menirea...idealul...si am fost OM.Un om ce-a-nvins divinitatea.
Arhanghelul a fost cel ce i-a vestit Mariei nasterea Mantuitorului.Acelasi chip de Arhanghel care o viata mi-a vestit sosirea celui ce avea sa fie insusi Paradoxul.
Celui ce nu avea sa fie nici Mesia...nici Antichrist.Celui ce incalca credintele unei lumi stramte.Celui ce avea sa stapaneasca ambele lumi....sa le uneasca sub un singur
spirit.Nu pot sa dau explicatii logice despre ceea ce se intampla."Cei ce cred stiu deja si vor stapani ,cei ce nu,vor fi stapaniti fara sa stie".
Continuarea....o vor afla cei ce cred in ea.