Rugaciune

Cine oare-mi poate da aripile pe care le-am pierdut?
Si cine oare poate stii cate patimi am trecut?
Ca un mandru Iisus crucificat m-am intors unde-am visat,
Ca un aspru si cuminte condamnat...

Imi esti inger si lumina dar nimic nu esti cu-adevarat
Fiindca visul meu a murit stand rezemat
De-o amintire....ce-o pastra inchisa-n ochi de mine
Si de-o iluzie ce a ramas la tine.

Toata natura iti plange nasterea si ochiul mort
Pana si vantul sta-mpotriva,orgoliul sa mi-l ingrop,
Si copacul ce se lasa-n rugaciune-asupra mea
Ravaseste-acea iluzie pentru-a mi-o inapoia...

Au ramas lucruri nespuse si o tragica poveste
Din vai si campii intinse,de pe pajisti,de pe creste,
Toate cer inc-un cuvant,toate cer o lamurire
Eu nu cer decat atat:adu-ma Doamne in fire!

Sau daca nu,Tu ia-ma la tine si-nfioara
O lume si-o viata-amara
Si sfarseste nemurirea odata cu-al meu suflet grabit
Si da Tu,dac-ai putere,infinitului,sfarsit.