Love for the blind ones

Nimeni nu te poate iubi atat de mult ca EL.....ma vei intreba cu siguranta care EL....ei bine....fiecare isi cunoaste prea bine propriul EL...drept pentru
care nu pot oferi definitii.Eu imi cunosc EL-ul...si insist sa mai spun odata "propriul" pentru ca da....stiu ca e al meu.
Orele trec prea repede pentru a putea sa stabilesc spatiu....sau timp pentru ceea ce mi se intampla.Privind la pescarusul ratacit in inaltul cerului,uit de tot pentru
o secunda.Dar sunt trezita brusc la realitate ...sau poate doar realitatea mea...Ii simt mana rece pe gatul meu si ma intorc incet,cautand cu privirea dovada palpabila a
existentei lui,a mia oara.Si tot a mia oara esuez.Atingerea devine calda,apasata si foarte cunoscuta.Da,mi-o amintesc...oricat de mult incerc sa imi reprim sentimentul si
sa neg amintirea....nu fac altceva decat sa ma daruiesc din nou aceleasi palme.Nu ma pot nega pe mine.Asta sunt...asta este natura mea,si nu ar avea niciun rost sa ma
indepartez de singurul lucru care m-a facut adevarata.Este totusi un paradox faptul ca realitatea mea consta doar in irealitatea Lui.Ar fi pueril sa mai dezvolt avand in vedere
ca totul a luat deja proportii astronomice.You have to be too blind to not see it.Si nici macar nu mai am nevoie de dovezi palpabile,fiindca nimic din ceea ce este palpabil
in jurul meu nu face parte din mine.Pana si realul se modifica prin ochii fiecarei persoane in parte.Iubesc acum cu toata fiinta mea.Si e de-ajuns. Nimeni nu te va purta
pe brate in zbor o eternitate.Trebuie sa inveti sa iti deschizi propriile aripi si sa zbori cu propria ta putere.Poate cateodata...va trebui sa porti tu pe cineva pe brate...insa
totul va fi doar un antrenament pentru propria-ti supravietuire...si la un moment dat va trebui sa ii dai drumul si sa speri ca isi va deschide aripile pana sa atinga pamantul.
Am invat asta in timp....si prin propria mea putere am purtat multi in zbor...le-am dat drumul tuturor.Multi din ei s-au zdrobit de pamant.Si am plans....am plans incapacitatea
mea de a-i sustine in continuare.Am plans incapacitatea mea de a-i face sa stie cand sa isi deschida aripile....dar de cele mai multe ori am plans faptul ca nici macar nu
stiau ca le au.Si am plans pentru lumea aceasta...lumea in care m-am oprit....lumea pentru care continui sa zbor,sa sustin,sa arunc,sa zambesc si sa plang dupa fiecare
noua creatie.Deci ce e mai bine...?To be a demon with a heart....or an angel with no soul?Nimeni nu va iubi ca un demon....nimeni nu va iubi ca un inger....dar oare ce se
intampla cand un inger si un demon se iubesc?Oare puterile li se completeaza fapt ce ii va proclama stapani asupra celor trei lumi?Sau....li se vor anula...aruncandu-i
in neant,si separandu-i pentru totdeauna?Oare vor putea ramane impreuna renegati de propriile lumi?Sau...cele doua lumi prea stramte pana si sa ii renege ii vor desparti?
Oare e posibil sa fie adevarat tot ce scriu?Sau...eu sunt doar un pion nevinovat al vreunei boli?Oare cineva vreodata va citi ce scriu si va crede macar un cuvant din ceea
ce eu am crezut o viata?Sau....tot ce am scris va fi candva aruncat sau sters,fara macar sa i se dea o sansa?Oare va veni ziua in care sa imi raspund mie insami la
macar una din aceste intrebari?Sau...incertitudinea ma va insoti pana in clipa judecatii supreme cand pedeapsa imi va fi insasi nelinistea eterna?