E furtuna...e frig,e ploaie,ma ustura ochii si pleopele se zbat
Cu frica de biciul arzand ce ma-ntoarce din nou in pacat
Si zloata mi-a inghetat de mult la picioare
Si nu mai pot merge...si rana ma doare...
S-a deschis din nou dar nu mai curge nici sange din ea
A secat tot si prin vene imi curg azi cuvinte
Cuvinte ce le-ai spus candva...
Ce scrise raman pe morminte.
Noaptea-i mai neagra ca sufletul tau si ma pierd
Prin aceleasi cuvinte de ieri ce azi nu le mai inteleg
Prin aceleasi clipe de ieri ce azi sunt iluzii-n care cred
In ele cad si ma zdrobesc de pamant si de cer ma dezleg.
Biciul taie in carne farame mici de mangaiere
De care nu mai am nevoie,caci ziua de ieri astazi piere
Iar Tu treci grabit fara sa ma ridici din neantul sfarsit,
Nu ma mai vezi...cand eu cea ce-am fost am murit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu