Mi-ai strapuns sufletul cu teama,mi-ai inecat privirea in abis
Si m-ai lasat sa te contemplu-n nestiinta pana ce totul se va fi sfarsit
M-ai condamnat martor ocular al unui vis
M-ai strans in brate doar pentru-a-mi da drumul.Te-ai pripit...
Lumina ce-o credeam albastra s-a crezut vina in privirea ta
Iar mangaierea ce mi-o dai e doar o noua imagine a amagirii
Doar lumina albastra mai ramane si credinta
Ce se strecoara pe sub chipul ce se sterge si pe sub clipa mantuirii.
Stiam ca nu te voi crede nicicand dar pasii ratacesc inca pe sfori
Sforile de care ma dezlegi cand nu pot sa ma misc...
Si ma lasi sa cad in nemurire cu vise uitate-n fiori
Ma lasi sa plec dupa lumina albastra...caci mi-ai daruit numai alte culori...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu