Cu o privire ma ademenesti langa tine....Imi cuprinzi tamplele cu palmele tale si ma privesti cateva secunde impietrit.Nu simt nimic
din gestul tau,nu simt nimic din expresia fetei tale.Ma mangai usor pe obraz iar simturile mele incep sa se trezeasca la viata,dandu-mi
ocazia sa ma bucur de atingerea ta.Ma privesti cu blandete si te apropii usor de mine sarutandu-mi pleoapa,care la randu-i iti ofera un
tremur slab,departe de impotrivire.Ma iei de mana,iar mana mea,inainte moale ,fara urma de putere,te strange...iti strange mana atat
de tare incat pot simti durere in ochii tai.Cu toate astea,nu imi dai drumul ci continui sa ma strangi la randul tau pana cand lacrimile mi
se preling pe obraz,proclamand durerea unui sentiment eliberat printr-o banala strangere de mana.La vederea stralucirii lacrimilor mele
te mai apropii un pas,aproape speriat .Cu mana eliberata de strangerea mainii tale,incerc sa te resping,asezand-o pe pieptul tau,
intr-o incercare de indepartare,insa nu reusesc nici macar sa te opresc.Mana e prea slabita,iar tu te lipesti de mine ,lasandu-ma sa
ma inec in parfumul tau.Iti simt palmele fierbinti pe spate.Nici macar lumina lunii nu mai razbate.E intuneric,iar toate simturile mele
sunt concentrate pe fiinta ce ma strange in brate.Imi vin mii de ganduri si de idei in minte.Imi alcatuiesc tacticos planul de evadare din
bratele tale...atat de tacticos incat nu ajung sa il termin pana in momentul in care iti ridici usor capul de pe umar meu si stiu ca inevitabilul
se va produce.Ma saruti.Ma incapatanam atat de tare sa uit atingerea buzelor tale....credeam ca am reusit,insa acum realizez ca pastram
ultimul sarut de buze,atat de apasat,incat sarutul tau de acum nu era parca decat o completare a realului.Ma saruti incet...placut,apoi mai
apasat si mai nerabdator,pana cand la un moment dat,dorinta devine aproape violenta.Tremuri atat de tare incat te simt dincolo de
propriul meu tremur.Ma strangi,ma apesi,ma saruti,ma mangai....pana cand tot trupul meu se lasa in voia ta,intr-o halucinanta daruire.
Gandurile toate se sterg,iar mintea mea zboara undeva dincolo de real,intr-o ultima incercare de a se regasi...inainte de a se pierde...
pentru totdeauna.Pana sa ma desmeticesc,decorul s-a schimbat.Suntem intr-o camera straina,cu aer inchis si fierbinte.Prezenta ta
ucide orice urma de frica sau neplacere.Patul e moale,atat de moale incat am impresia ca voi aluneca prin el.Tu ma cuprinzi cu bratele
si imi redai obsesiva stare de bine.Palmele tale se plimba pe trupul meu,arzandu-ma...Nu mai e nicio farama din mine care sa ti se impotrivesca
si o stii...si profiti...Imi strivesti sanii sub atingerile tale circulare ce ma fac sa tremur...dar e atat de placut.Si brusc imi amintesc ca nu
e prima oara cand tremur sub palma ta....si nu va fi prima oara cand ma vei rani.Dar acum e prea tarziu pentru a putea scapa.De fapt,
incepand de-atunci....eu nu mai sunt a mea.Si faci ce vrei din mine,fiindca orice atingere a ta mi se pare naturala si mai normala decat
impotrivirea mea.Te recunosc de stapan si intru in jocul tau de flacari.Ne mistuim imbratisati cu atingeri de catifea...Ma incolacesc in
jurul trupului tau,iar tu imi saruti mainile si spatele...Iar jocul nostru stupid se transforma in daruire,in pasiune fara limite.Coapsele mele
iti cuprind mijlocul iar cu bratele te tin strans,iar tu..ma saruti necontrolat,inlantuita de puterea ta,aproape animalica.Ma prinzi de par si ma
lasi sa alunec pana sub trupul tau ...imi saruti gatul,imi saruti sanii....si fara sa-mi dai ocazia de eliberare,ma iei de la-nceput,sub privirile
mele rugatoare si tremurul necontrolat.Dar nu simt decat bine,si vis...si placere...si nu vreau sa scap...nu vreau sa scap niciodata
din aceasta iluzie....si totusi imi spun "Poate-acum e real.."Si adorm cu gandul acesta in minte,in bratele tale,sleita de puteri,sorbindu-ti
respiratia calda si cuprinzandu-ti buzele intr-ale mele,incercand sa te pastrez pana dincolo de venirea diminetii.
Soarele e sus...ma trezesc din somn...esti inca langa mine,dormi frumos...buzele noastre inca se ating,bratele tale sunt inca inlantuite
de trupul meu."Sa poata fi oare adevarat?" ma intreb...Pana sa termin gandul,ridici bratul ce ma sufoca si il asezi pe perna.In scurt timp
iti intorci si capul,dezlipindu-ti buzele de ale mele.Neputincioasa,cu un regret naiv,privesc cum din nou totul se destrama.Stiam ca nu
e prima data...stiam si cum va fi....dar pentru acele clipe de placere,nu m-am ferit de o noua dezamagire.Te privesc cum dormi...esti
frumos...esti pur si bland...ar trebui sa te tin minte asa...ar trebui sa nu mai deschizi ochii ....pentru a nu mai avea ocazia sa ma minti
din nou....Ii deschizi insa si imi intalnesti privirea.Aproape jenata tind sa mi-o feresc,dar imi atingi obrazul cu palma ta si mi-o indrepti din nou
spre ochii tai.Imi urezi buna dimineata,iar eu,cu lacrimi in ochi nu pot sa ma abtin si-ti strig "Minti!"....raspunsul tau vine repede,taios,
si crud de-adevarat: "Da.Asa e.Ca si tine.Doar ca eu macar nu ma mint pe mine".Dupa ce am auzit raspunsul ,am realizat ca oricum
amandoi suntem la fel de vinovati,si oprindu-mi pornirea nervoasa,iti zambesc fals si iti urez sa ai si tu o zi minunata.Visul s-a spulberat.
M-am saturat sa traiesc in basme...insa se pare ca sunt dependenta de ele.Cu o tigara in mana,privesc cum zambesti in timp ce o minti
la telefon ca esti plecat din oras cu niste treburi urgente de servici....Convorbirea se termina cu un "Te iubesc" la fel de sincer ca intreaga
ta persoana.Zambesc....zambesc la gandul ca nu mi-as dori sa fiu in locul ei.Si raman din nou,sub blestemul diminetii,sa indur o alta data
in care tu pleci de langa mine intr-o casa unde te asteapta o alta femeie care te crede al ei,dar care nu te cunoaste nici macar cat mine,si
pe care fara sa iti dai seama o minti mai mult ca pe mine.Pacat.....basmele ar fi trebuit sa fie frumoase nu?....Iar printesele...vesnic fericite
langa printul lor...
